Nu mă omor după vinurile albe (parcă v-am mai spus...), însă am descoperit o poţiune care merge extraordinar cu midii, fructe de mare, peşte şi paste - Tocai Friulano. E sec, fructat, cinstit... La carte zice că:
Sunt vinuri care au încălzit inimile celţilor, romanilor, longobarzilor, veneţienilor, umililor supuşi ai Imperiului austro-ungar; sunt vinuri în care se simte şi piatra, şi miezul pămîntului, şi soarele topit în fruct, şi aerul albastru de pe coama Monte Bernaria, şi – uneori – suflul senzual, ca un ecou, al mării. Aici, în dulcele nord-est, vinurile au adînci rădăcini în istorie. Cele albe - cele dulci în special, cu buchet şi gust caracteristic de miere de castan, caise confiate, piersici, migdale şi flori de accacia, astringente într-un mod plăcut, echilibrînd perfect zahărul - au dus departe faima regiunii. Cele roşii, vanoase, minerale, cu tanini greu de strunit, dar incomparabile atunci cînd se deschid în cerul gurii, completeaza tabloul unui loc cu tradiţii şi cu oameni aparte.
Vinurile albe sunt cartea de vizită a regiunii: Tocai Friulano, Ribolla Gialla, Verduzzo. O mică observatie pentru Tocai: este total diferit de vinul unguresc Tokaj. Provine dintr-un singur soi de struguri, vie autohtonă, veche de mai bine de două secole. O hotărîre a Curţii Europene stipulează însă că denumirea Tocai Friulano nu va mai putea fi folosită. Daca decizia rămîne definitivă, vinul va fi rebranduit cu denumirea Friulano – care se foloseşte deja pentru loturile de export.
Loreta Budin, Clubul Presa de Vin
Eu am încercat un Pinot Gris, trupeş şi fructat, care explodează în stomac, cu un val de căldură. Nu e scump - 22 RON, la trattorie... Merge bine şi cu un tutun de pipă Stanwell Guarana.
P.S. Despre Tesla, o să scriu ceva zilele viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu