1968 – Inaugurarea Uzinei de automobile din Piteşti, prima de acest fel din România
În Vest, opinia publică nu ţine minte nici datele istorice, darămite cînd s-a născut o companie, considerînd asta drept o dată de interes privat… Ce, noi ştim ziua de naştere a copiilor vecinilor ? În România, lucrurile tind să stea la fel. Numai că, atunci cînd vine vorba despre maşina “Dacia”, n-avem dreptul la uitare. De ce ? Pentru că, înainte de a fi o creaţie inginerească, “Dacia” a fost un produs cultural, mai mult, aş zice că a fost un mod de viaţă. N-o să bat cîmpii, înălţînd osanale politrucilor care au hotărît cumpărarea unei licenţe mai mult sau mai puţin depăşite, nici nu voi cînta gloria inginerilor în lupta lor cu asimilarea şi autohtonizarea tuturor reperelor. Dar mi se umezesc ochii de emoţie, amintindu-mi cum tot românul strîngea bani de “Dacie” răbdînd ca un cîine, mîncînd margarină cu pîine, apoi, trecut prin Purgatoriu, punea în spate un animal de plastic, care dădea din cap, în amintirea supliciului. Mă emoţionează profund şi amintirea “scheleţilor” agăţaţi lîngă oglindă, ce se bîţîiau atenţionînd şoferul să nu apese prea tare pedala de acceleraţie, că începe tabla să vibreze… În fine, n-am uitat nici superbele abţibilduri cu inscripţia “Turbo”, lipite care pe unde, aproape de marca fabricii. Au fost trei artefacte din altele multe, care, roind în jurul “Daciei”, arătau că românul intra în zona culturii populare, a culturii de consum. Ridicole, amuzante, cum vreţi, ele demonstrau o pasiune, avînd ca pretext autoturismul – pasiunea de a trăi mai bine şi de a fi liber. Înduioşător de liber, într-o ţară aflată sub ocupaţie ideologică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu