vineri, martie 28, 2008

Un scriitor candidează la preşedinţie


28 martie 1936 – S-a născut scriitorul peruvian Mario Vargas Llosa (romanele: “Oraşul şi cîinii”, “Conversaţie la Catedrala”)

În 1990, Llosa era o voce respectată a intelighenţiei peruviane. Romanele sale făcuseră înconjurul lumii, demontînd lucid mecanismele fanatismului şi ale dictaturilor latino-americane. În sprijinul său se ridicaseră numeroase voci, cerînd să i se acorde Premiul Nobel pentru literatură. Călătorise în Statele Unite şi URSS, fusese preşedinte al PEN Clubului, saloanele literare de la Paris îi erau deschise. Şi iată-l pe scriitor tentat de politică. Opoziţia îi propusese la preşedinţie ! Părea că totul îi era favorabil, în luptă cu un japonez obscur, unul Fujimori (cum mama dracului ajunsese un japonez să candideze în Peru, aflaţi din memoriile lui Llosa, intitulate “Peştele în apă” !). Scriitorul şi-a început campania încrezător în steaua sa. Avea resurse, avea valori morale, avea idei. Liberale. Dorea prosperitatea ţării sale. Zicea: “Internaţionalizarea vieţii moderne –tehnica, piaţa, capitalul – oferă oricărei ţări, chiar şi uneia mai mici şi mai puţin bogate în resurse naturale, posibilitatea unei dezvoltări rapide, dacă acceptă deschiderea spre lume şi îşi organizează economia, stimulînd concurenţa”. Oamenii îl ascultau cu gura căscată, o gură, e drept, cam ştirbă. Llosa continua – nu redistribuirea bogăţiei e cheia prosperităţii ci creerea de noi bogăţii, ca să avem ce distribui. Oamenii începeau să plece – se auzise că Fujimori dădea nişte ajutoare, să nu le scăpăm ! Scriitorul nu băga de seamă – trebuie ca statul să elimine monopolurile ce vă împovărează pe toţi (în acest punct, finanţatorii se strîmbau şi îşi chemau şoferii), iar poliţia trebuie să vă apere (generalii dădeau din cap, gîndindu-se că nu e bine să te pui cu ăia de la “Sendero luminoso”, gherila marxistă…). În fine, Llosa încheia discursul, proslăvind libertatea. Apoi privea în jur – era singur. Fujimori fusese ales preşedinte… Peru votase mituri, resentimente, promisiuni, nu idei ! Peru sau România ? Nu mai ştiu exact…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu