24 ianuarie 41 - Caligula, împăratul roman proverbial prin cruzimea şi extravaganţa
hotărîrilor sale, este asasinat de o conspiraţie a pretorienilor, în frunte cu Casius Chaerea (n. 31.07.12 d.Hr)
În timp ce este străpuns de lăncile gărzii pretoriene, împăratul gîndeşte:
“ Iată, acesta este sfîrşitul experimentului la care i-am supus pe oamenii din jur. Evident, nu puteau să-l mai suporte… Logica, dusă pînă în ultimele consecinţe, ucide. Or, logic era ca eu, Cezarul lor, să-mi exercit libertatea, nepăsîndu-mi de libertatea lor. Altfel de ce aş mai fi fost Cezar ? Într-o lume absurdă, în care oamenii mor trişti şi trăiesc nefericiţi, conducătorul poate face orice. Acceptîndu-mi autoritatea, erau obligaţi să-mi accepte şi ceea ce ei numesc “excese”. Da, am avut-o ca amantă pe sora mea, Drusilla. Dar pe cine poţi iubi mai uşor ? Pe o persoană luată la întîmplare sau pe o făptură sînge din sîngele tău ? Sigur, apoi i-am pus să mă venereze ca pe un zeu, dar ce vină aveam eu dacă ceilalţi zei plecaseră de mult dintre noi, fără să ne mai dea nici un semn ? Locul era liber… Ah, le-am lovit onoarea, înfiinţînd un bordel în care prestau soţiile patricienilor !? Păi dacă visteria era goală şi banii sînt cel mai important lucru din lume? Am salvat finanţele imperiului, obligîndu-i pe cetăţeni să frecventeze casa viciilor, sub pedeapsa cu moartea. Nu e mai onorabil să taxezi viciul decît virtutea ? Aşa vor face toţi Cezarii… Oricum senatorii purtau coarne, aşa cîştigă din asta Patria. Şi ce i-a mai nemulţumit ? Că mi-am făcut calul senator ? N-am avut încotro… nici unul dintre politicieni nu voia să mă poarte în spinare. Nişte nerecunoscători ! Acum mor, aşa cum mă aşteptam de la început. Altă convingere nu are omul în viaţă. E sfîrşitul. Au scăpat… Sau poate nu ? Că doar nu se stinge cu mine întreaga stirpe a logicienilor !”
PS - Aş reciti, azi, "Caligula" lui Camus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu