27 ianuarie 98 - Tronul Imperiului Roman este ocupat de Marcus Ulpius Traianus (98/117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman capătă cea mai mare extindere teritorială. În anul 106, sub conducerea lui, Dacia este anexată Imperiului Roman.
Miza războaielor purtate de Traian în Dacia a fost, fără doar şi poate, una economică. Imperiul roman, vechi deja de cîteva secole, se văzuse angrenat în tot felul de expediţii războinice, în Est dar şi în Vest, care-i secătuiau resursele umane şi financiare. După domnia lui Domiţian, descrisă de istorici drept o epocă a teroarei, agenţilor secreţi, denunţurilor şi execuţiilor sumare, Senatul îl proclama împărat pe Nerva, un om echilibrat, însă fără copii. Nerva îl va adopta ca succesor pe Traian, respectatul guvernator al Germaniei, pentru a-i lua de pe umeri sarcina grea a conducerii. Şi a făcut bine. Traian, un om dinamic, soldat priceput şi primul lider roman născut în provincii (se născuse în Spania), şi-a dat seama că Imperiul are nevoie de aur. Unde să-l găsească ? Rapoartele agenţilor săi secreţi i-au indicat ca ţintă Dacia, legendarul ţinut al Lînii de aur, Grădina Hesperidelor… Pregătirile logistice au ţinut cîţiva ani, s-au adunat trupe, s-au pornit lucrări genistice, precum podul lui Apolodor din Damasc. Istoria celor două campanii militare se cunoaşte, este actul de naştere al poporului român, cu nimic mai prejos decît “De bello galico”. Ce se ştie mai puţin e că Traian şi-a atins obiectivul economic – istoricii menţionează amănunte uluitoare. Carele cu aur încărcate de învingători formau un şir lung din Dacia pînă la Roma iar serbările din capitala Imperiului au durat patru luni ! Economia romană se echilibra pentru încă o sută de ani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu